Kitagawa Utamaro
În această scenă domestică, o tânără stă în fața unei cutiuțe cu accesorii de cusut și împachetează o bucată de material cu model, vopsit printr-o tehnică tradițională specială (resist-dyeing). Au fost folosite mai multe nuanțe pentru a reda nivelurile diferite de translucență ale borangicului și mătăsii. Un material mai consistent este folosit pentru îmbrăcăminte - obiul femeii pare să fie din brocard dens, iar roba galben-deschis are un model dantelat simplu.
Scena este o varinată parodică a unei teme literare japoneze foarte frecvent întâlnite. Pisica cu coada scurtă care se joacă cu materialul, o rasă tipic japoneză (Japanese bobtail), este o aluzie la Nyosan no Miya, „A Treia Prințesă” din „Povestea lui Genji”. Kashiwagi, unul dintre eroii poveștii, a văzut-o și a admirat-o pentru prima dată datorită unui accident cauzat de două pisici care, în timp ce se alergau una pe cealaltă, au dat la o parte perdeaua care o ascundea. În reinterpretarea lui Utamaro nu există niciun motiv pentru care materialul să fie dat la o parte. Utamaro s-a asgiurat că farmecul croitoresei poate fi observat prin mătasea fină. În acest sens, el a folosit una dintre tehnicile lui preferate, arătându-și astfel măiestria.
P.S.: Dacă nu ai auzit încă de Tsuguharu Foujita, poți citi aici despre el. El a fost maestrul desăvârșit al pisicilor! <3