Îngerul morții omorând locuitorii Egiptului

Ilya Repin, unul dintre cei mai mari artiști ruși, a scris despre creația acestei picturi:

„În fiecare lună, cam o sută de schițe pe o temă dată erau prezentate pentru examenul de schiță academică, și desigur comisia de evaluare decidea ca celor deosebite să le fie acordate note bune sau medalii la examenul final. Aceste schițe alese de comisie primeau recomandarea de a fi considerate pentru dezvoltare de către autori. Schițele alese erau predate biroului inspectorului, de unde autorii le primeau înapoi cu notele date de comisie. […]

Una dintre aceste teme a fost: „Îngerul morții omorând locuitorii Egiptului”. Din ignoranță, am decis să prezint povestea în mod complet realist. Bineînțeles, studiasem decorul dormitoarelor luxoase ale regilor egipteni, ce aveau paturi dispuse pe platforme cu mai multe niveluri... astfel că mi-am imaginat un înger al morții venind în zbor noaptea la un nou-născut, prinzându-l de gât și înfigându-și genunchiul în stomacul victimei pe care o strangulează cu propriile mâini. 

Schițele mele atrăgeau atenția prietenilor cu numeroase ocazii, iar aceasta în mod deosebit, mulți zicând atunci când o vedeau: „Schița aceasta probabil va ajunge în biroul inspectorului.”

Și așa a și fost. O serie de schițe (șapte bucăți), cu a mea printre ele, a fost trimisă. Trebuia să merg la biroul inspectorului pentru explicații și instrucțiuni. Cea mai mare pedeapsă pentru mine ar fi fost să fiu mutat într-un atelier exterior. Mi-a fost frică să merg la inspector și am tot amânat.

Am ajuns la el în cele din urmă. Alexander Polyakov, asistentul inspectorului, m-a întâmpinat călduros. „A uitat”– gândeam eu. I-am adresat o întrebare pregătită de dinainte despre schița mea, scoasă din examen. 

„Nu știi? Schița a atras atenția comisiei, și ai voie să o continui pentru o medalie. Poftim. Totuși, tu încerci să construiești o scenă prea realistă. Este vorba de spirit, îngerul morții, de ce și-ar încorda mușchii să îl sugrume, poate doar să își întindă mâinile. Dar poți să te gândești și tu, poți interpreta cum vrei, cum vezi tu lucrurile. Eu doar îți transmit opinia comisiei. Comisia a aprobat tonul și totalitatea lucrării.” „Totalitatea” era de valoare în acele timpuri.   

Și astfel am terminat schița și am primit o mică medalie de argint (ambele schițe au fost păstrate pentru mine).” 

Vă prezentăm lucrarea de azi datorită Muzeului Cercetării Științifice a Academiei Ruse de Arte Frumoase. Citatul este luat din Academia de arte: istoria întâmplărilor zilnice în memoriile și imaginile contemporanilor. XIX – începutul secolului al XX-lea ⁄ autor-compilator Elena Litovchenko, Lyudmila Polyakova. Sankt Petersburg, 2013. 

P.S. Aici puteți citi despre încântătoarea lume a basmelor rusești!