Édouard Manet
Édouard Manet, unul din primii artiști din secolul XIX care a pictat viața modernă și un caracter esențial în tranziția de la realism la impresionism, a fost pasionat de toate lucrurile spaniole. Călătoria sa din 1865 în Spania i-a permis să își dezvolte cunoștințele despre lucrări de artiști spanioli precum El Greco, Goya și Velázquez și să picteze scene și personaje tipice culturii spaniole.
În acest portret al unui chipeș tânar spaniol majo (un filfizon spaniol din clasa inferioară), Manet l-a pictat pe fratele său mai tânăr, Gustave. El este îmbrăcat în aceiași pantaloni și jachetă bolero pe care Manet le-a folosit în altă pictură, Mademoiselle V...în costumul unei Espada. Ambele lucrări au fost excluse de la cea mai importantă expoziție franceză de artă a acelor timpuri, Salonul din 1863, dar au fost recunoscute la așa-numitul Salon des Refusés în același an. Acea „expoziție a refuzaților” a fost extrem de importantă pentru avangarda în dezvoltare a picturii: ea a prezentat acum clasica lucrare a lui Manet Prânz pe iarbă și Simfonia în alb, Nr.1: Fata albă de James McNeill Whistler. Atenția critică primită a legitimizat avangarda în dezvoltare a picturii.
Felul în care Manet a folosit culori vii și pensulație energică a câștigat laude de la mulți critici. Unii au criticat totuși lipsa de profunzime psihologică din reprezentarea acelui majo, indicând faptul că artistul nu a dedicat mai multă atenție la detaliu pentru față și mâini decât pentru costumație.
P.S. Aici sunt zece cele mai bune portrete de Édouard Manet. Le cunoașteți pe toate?