De o vreme, Van Gogh fusese fascinat de idea de a picta cerul nopții. Inspirat de scriitori pe care îi admira—Walt Whitman, care a descris stelele ca "o manifestare a eternității," și Thomas Carlyle, care le-a numit "secretul deschis al misterului universului"—el a căutat să își insufle picturilor un sentiment profund personal.
Aici, luna se ridică peste Alpilles, aruncându-și strălucirea peste snopii de grâu din primplan. Van Gogh a muncit din greu peste această pictură, și în faza finală, a suprapus peste toată pictura o pânză densă de tușe de violet deschis pentru a mări senzația de lumină nocturnă. Peste timp, totuși, acești pigmenți și-au pierdut culoarea, lăsând dâre albicioase care micșorează atmosfera nocturnă dorită.
Cu toate că Van Gogh a crezut cu tărie în pictura direct după natură, această lucrare a fost creată în mare part în atelierul său. Gauguin, în timpul scurtei lor colaborări, îl instruise să se bazeze mai mult pe memorie și imaginație. Totuși, Van Gogh a rămas nesigur pe rezultat: el a găsit compoziția lucrată excesiv și stilul exagerat, plângându-se că îi lipseau „liniile profund simțite.”
Nu ratați luna plină de astăzi!
P.S. În noul nostru set de ilustrate, Peisaje, veți găsi mai multe vederi captivante precum aceasta. :)
P.P.S. De la lucrările simbolice la cele mai puțin cunoscute, descoperiți-l pe Vincent van Gogh în 10 picturi!