Félix Vallotton
În 1918, Félix Vallotton a început să folosească termenul paysage composé („peisaj compus”) pentru un nou tip de lucrări – peisaje create nu prin observarea directă a naturii, ci din memorie și imaginație. Această pictură face parte din această serie și marchează o schimbare importantă în evoluția sa artistică.
Vallotton s-a inspirat din lucrarea Peisaj cu Diogene aruncându-și cupa de Nicolas Poussin, pe care o admira la Muzeul Luvru. După cum notează în jurnalul său, și-a propus provocarea de a realiza un peisaj „fără niciun fel de documentare”, bazându-se exclusiv pe amintirea vagă a compoziției lui Poussin. Experimentul l-a fascinat, deși mărturisea că se simțea limitat de propriile amintiri, scriind că „rezervorul său de forme” părea insuficient.
Păstrând structura clasică a compoziției lui Poussin, Vallotton a dispus dealuri împădurite de o parte și de alta a unui râu șerpuitor, presărat cu grupuri de case. Însă, în loc să îi reprezinte în prim-plan pe filosoful antic Diogene și pe însoțitorul său, artistul i-a înlocuit cu doi excursioniști contemporani, transformând subtil un peisaj idealizat din secolul al XVII-lea într-o scenă modernă.
P.S. Te fascinează peisajele născute din memorie, imaginație și emoție? Descoperă setul nostru de 50 de cărți poștale „Peisaje”, care reunește viziuni spectaculoase asupra naturii, semnate de unii dintre cei mai mari artiști din istorie. De la panorame clasice la interpretări moderne, această colecție celebrează nenumăratele moduri în care artiștii au surprins frumusețea lumii din jurul nostru.
P.P.S. Descoperă arta captivantă a lui Félix Vallotton!