Carl Spitzweg
În Poetul sărac, Carl Spitzweg, pictorul german al perioadei Biedermeier (o epocă în arta și cultura Confederației Germane între 1815 și 1848), prezintă un poet sărac ce trăiește într-o cameră înghesuită de la mansardă. Poetul stă pe o saltea pe podea deoarece nu-și poate permite un pat, în timp ce o umbrelă deschisă este atârnată deasupra lui pentru a-l proteja de ploaia ce intră prin acoperiș. În timpul lui Spitzweg, umbrela era un accesoriu la modă al clasei de mijloc și apărea frecvent în caricaturile contemporane. Spitweg însuși a folosit motivul în mod repetat, atât în cele trei versiuni ale Poetului sărac, cât și în alte picturi.
Camera pare rece, dar totuși poetul pare a fi prea sărac să folosească soba. Lângă se găsește un manuscris respins cu titlul în latină „A treia adunătură a lucrărilor mele.” El ar putea să ardă scrisul său eșuat pentru a se încălzi, dar este atât de puțin încât focul nu ar ține mult. În ciuda circumstanțelor sale nefericite, totuși, el continuă să lucreze la un nou poem. O lumânare aproape complet arsă sugerează că el se poate să fi scris toată noaptea.
Totul în jurul lui indică devotamentul său pentru literatură. Cărțile sunt adunate lângă salteaua sa, în timp ce un hexametru, metrul clasic al poeziei epice antice, este scris pe perete ca un ajutor pentru scrisul său. Dar Spitzweg își tratează intelectualul în dificultate cu un umor gentil. În acest moment, poetul nu este în totalitate absorbit de compunerea capodoperei sale: el încearcă să prindă un purice, strivindu-l între degete. Detaliul comic poate chiar să facă aluzie la renumitul „Cântec al puricelul” al lui Mefistofel din Faust de Goethe.
P.S. Este aproape sfârșitul lui octombrie; în unele locuri este tot mai frig. Dacă vreți să vă încălziți (sau pe cei dragi!) vedeți șosetele noastre artistice. Căldura este garantată!
P.P.S. Dacă arta și literatura merg mână în mână pentru voi, explorați cum Odiseea a inspirat artiștii de-a lungul secolelor.