Raphael Santi
Cu această pictură, continuăm luna noastră specială ȋn colaborare cu colecția Kunsthitorisches Museum. Bucurați-vă!
În 1504, tânărul Rafael a venit din Perugia la Florența, unde Leonardo da Vinci și Michelangelo au dominat viața artistică. În special sub influența compozițiilor lui Leonardo, noul venit a creat o serie de reprezentări ale Madonei. Mai ales în Florența, imaginea Madonei a cunoscut o schimbare în funcție: nu mai era în principal un obiect religios pentru uz practic, ci, în primul rând, o expresie rafinată a realizării artistice. Rafael i-a dăruit în dar Madona din luncă patronului său florentin Taddeo Taddi; în 1662 a fost achiziționat din locul său de origine de către arhiducele Ferdinand Karl de Tirol.
În conformitate cu modelul din Siena al Madonei Humilitatis, Fecioara Maria stă pe o denivelare de pământ. Sprijinindu-l pe pruncul Iisus cu ambele mâini, se uită la micul Ioan Botezătorul. Întâlnirea celor doi copii este menționată în literatura devoțională toscană încă de la sfârșitul secolului al XIII-lea. Crucea este simultan o jucărie, un atribut al lui Ioan Botezătorul și un simbol al Patimilor.
Acesta din urmă este valabil și pentru macul poziționat în mod vizibil în dreapta. În pictura de față, care a fost creată la începutul seriei sale de reprezentări în mărime naturală a Madonei, Rafael s-a decis asupra unei structuri strict geometrice: grupul este încorporat într-un triunghi echilateral. În cadrul structurii aparent rigide se desfășoară însă o scenă plină de viață. Mișcările și privirile paralele și opuse se îmbină cu peisajul din fundal pentru a crea o compoziție care este în concordanță cu cerințele Înaltei Renașteri pentru echilibru și armonie perfecte.