Edward Hopper
Pe semne că știi deja că Hopper este unul dintre artiștii mei preferați. În Excursie în filosofie un bărbat stă pe un pat, în timp ce în spatele lui o femeie goală de la brâu în jos stă în poziția copilului, cu spatele la el. Dezolarea ei țipă parcă la noi. Pe pat se află o carte deschisă (o Biblie, un manual?). Expresia de pe fața omului este dezolantă, de parcă întregul său spirit a murit. Ce s-a întâmplat între ei? Ca de obicei, Hopper este maestrul suferinței în tăcere - misterele vieții de zi cu zi.
Și cum rămâne cu titlul? Jo, soția lui Hopper, a notat criptic "Cartea deschisă este Plato, recitită prea târziu", lăsându-ne astfel cu gândul la dilema acestui bărbat ce privește un petec aproape abstract de lumină de pe covor. Iar referința la Plato ne face să ne gândim dacă nu cumva bărbatul contemplă la sensul realității și al abstractului, lucru cu siguranță important pentru Hopper. Din moment ce Plato a lăudat tărâmul ideilor ca fiind forma supremă a realității, retrogradând manifestările fizice unui tărâm inferior, bărbatul din tablou pare să pună sub semnul întrebării ideea de lumină versus o rază adevărată de lumină, precum și ideea frumuseții versus prezenței unei femei voluptoase în pat, lângă el. Ne putem întreba dacă nu cumva Hopper a încercat să comprime ideea luminii, ce apare în multe dintre lucrările lui, în argumentul platonian. În povestea sa despre Socrate și peștera, Plato compară lucrările de artă cu umbrele obiectelor obișnuite care în sine nu sunt decât reflexii slabe ale unei realități autentice a tărâmului ideilor. În Excursie în filosofie, Hopper contracarează umbrele absolute ale lui Plato cu un bloc de lumină ce îl reprezintă și care simbolizează capacitatea de a întelege.
Ne vedem mâine cu o piesă clasică magnifică a Muzeului Kunsthistorisches din Viena :) .