Peisaj de toamnă

Pe măsură ce pictura occidentală a început să fie introdusă pe scară largă în Japonia, începând din perioada Meiji, pictorii japonezi de nihonga au fost puternic influențați de folosirea perspectivei și de modelarea prin lumină și umbră pentru a crea senzația unui spațiu tridimensional.

În 1898, cu un an înainte ca această lucrare să fie expusă, Hishida Shunsō i s-a alăturat lui Yokoyama Taikan și altor artiști pentru a fonda Institutul Japonez de Artă (Nihon Bijutsuin), sub îndrumarea lui Okakura Tenshin. Pornind de la întrebarea lui Tenshin — „Există oare o modalitate de a picta aerul?” — Shunsō și Taikan au experimentat diferite modalități de a reprezenta atmosfera și lumina. Eforturile lor au dus la dezvoltarea unei noi tehnici în pictura japoneză, cunoscută ulterior sub numele de mōrōtai („stil vag” sau „stil cețos”).

Această lucrare de mari dimensiuni datează din perioada timpurie a mōrōtai, o tehnică ce se caracterizează prin renunțarea la contururile bine definite. Shunsō a pictat întreaga compoziție folosind efecte moi, difuze, reușind să transmită cu măiestrie senzația de umezeală a aerului și atmosfera liniștită, misterioasă. Spiritul său delicat de observație se regăsește și în variațiile subtile de culoare ale frunzelor de toamnă, precum și în amplasarea celor două maimuțe pe stânci.

P.S. Dacă îți place frumusețea atmosferică a artei japoneze, aruncă o privire și asupra setului nostru de 50 de cărți poștale cu artă japoneză! Cuprinzând 50 de opere din diferite perioade ale istoriei artei japoneze, este o modalitate perfectă de a aduce puțin din patrimoniul artistic al Japoniei în viața de zi cu zi. :)

P.P.S. Istoria artei ne-a lăsat câteva reprezentări superbe ale toamnei. Cât de bine le cunoști? Încearcă Quizul de artă al toamnei și află!