Portia rănindu-și coapsa

Elisabetta Sirani a fost o pictoriță italiană și tipografă din perioada barocului. Ea s-a bucurat de un real succes având în vedere viața sa scurtă: a fost cea mai cunoscută femeie artist din Bologna și a înființat o academie de arte pentru femei. Sirani a fost pregătită de către tatăl ei, ce a fost un student al lui Guido Reni și el însuși un artist respectat în școala din Bologna. Ea a preluat atelierul și studioul tatălui său la 16 ani când acesta nu a mai putut continua munca. Ea s-a bucurat imediat de un succes deosebit, făcut posibil și de faptul că Bologna a fost mai progresist decât alte orașe italiene și a fost deschis către femeile artist. Sirani s-a bucurat de succes și ca instructoare, ea pregătind alți artiști printre care câțiva bărbați și peste o duzină de femei (incluzând surorile sale mai tinere). 

Sirani a pictat variate tipuri de lucrări printre care portrete și picturi cu temă religioasă, cum ar fi populara poveste a Iuditei și generalului Olofern și un autoportret ce o înfățișează ca alegorie a picturii. Portia rănindu-și coapsa este o scenă din istoria romană. Portia Catonis a fost soția lui Brutus și, după cum sugerează unii istorici, singura femeie să fi fost implicată în complotul uciderii lui Iuliu Cezar, sau cel puțin singura femeie care să știe dinainte. Scena prezentată aici a fost consemnată de Plutarh, care scrie cum Portia și-a vizitat soțul când acesta medita pe tema asasinatului, dar care nu i-a spus însă despre complot de teamă că ea ar vorbi sub tortură. Portia și-a rănit coapsa și a suferit în tăcere de frisoane și febră o zi întreagă pentru a își demonstra tăria în fața durerii. Ea s-a întors astfel cu dovadă pentru soțul său că poate ține secrete. 

Pictura a avut probabil un mesaj politic pentru Sirani, care vroia să arate prin ce trec femeile pentru a fi luate în serios.